Nu am scris niciodata acest articol

Nici nu am vazut lastunii veniti din “departarile mari ale marii, cu aripile de culoarea talazului din orizont, singuratici ca marea, singuratici ca zarea” (Tudor Arghezi). Nu ii cautati, le veti invidia zborul si libertatea.

Nu am scris niciodata acest articol asa cum nu am mirosit nici bujorii salbatici romanesti, unici in lume, care infloresc o singura data pe an, in luna mai, undeva in Dobrogea. V-as spune unde, dar nu stiu. Nimeni nu ar trebui sa stie. Ar fi perfect daca fiecare ar descoperi locurile astea, desprinse parca din povesti, intamplator si ar pastra secretul pentru el.

Nu stiu nici cum de n-am ajuns in Vama Veche, anul asta, in mica vacanta de 1 mai. Am auzit ca Vama a ramas locul magic unde sapi adanc in sufletul tau si scoti la suprafata spiritul liber, nonconformist si impartasesti experienta asta cu multi altii ca tine. Da. Ce bine ca Vama nu a devenit un taram al promiscuitatii, al decadentei si al lipsei de bun simt, in care comertul si turismul de masa ar fi devenit simboluri. N-am ajuns. Imi pare rau.

Nu am scris niciodata acest articol.