Megadeth was here

Si noi am fost acolo sa-i vedem. 13 iulie 2016 la Arenele Romane Bucuresti, va ramane o alta data speciala, aceasta marcand un mega-show marca  Megadeth. 

In deschidere au cantat morosenii de la Dirty Shirt, despre care am scris cu ocazia participarii lor la Danube Rock Fest, vezi aici.

Si de aceasta data, energia care ii caracterizeaza a molipsit publicul, iar trecerile deja bine cunoscute de la folclor la electro, dubstep, rock si bineinteles metal, au dat senzatia ca suntem intr-un carusel muzical din care nu mai vrem sa coboram. Carisma si naturaletea care caracterizeaza trupa, au facut ca in ultimii ani, Dirty Shirt, sa fie una din trupele cele mai iubite de publicul roman dar si international. Fiind in plina ascensiune muzicala, si-au castigat dreptul de a canta in deschidere la Megadeth si sustin concerte pe la diverse festivaluri din toata Europa.

O mica dezamagire a fost faptul ca nici de aceasta data nu i-am vazut in formula completa, clapele lipsind din cauza unor probleme tehnice. Un plus a fost vioara lui Sergiu (Ad-Hoc), care a completat bine sunetul si stilul simpaticilor ardeleni.

Au urmat tunisienii de la Myrath despre care nu stiam absolut nimic. Show-ul lor a fost unul complex, plin de expresivitate, in care au combinat ritmurile tunisiene traditionale cu acordurile de metal. Au sunat interesant dar nu au placut tuturor, multi considerand ca acesta imbinare, intre ritmul de “manele” si cel de metal, nu e una reusita. De apreciat a fost prezenta scenica a acestora: Zaher Zorgatti, voce; Elyes Bouchoucha, clape; Morgan Berthet- ex-ETHS, tobe; Malek Ben Arbia, chitara si Anis Jouini, bass.

Pentru cei care i-au ratat, acestia revin la Bucuresti in decembrie, in Quantic.

Si acum sa vedem pentru cine am venit.

Fiind una dintre trupele “The Big Four of Thrash”, Megadeth a ajuns in Romania cu un nou album, “Dystopia”. Parerile criticilor sunt impartite, astfel ca unii il considera superb iar altii spun ca este mult sub nivelul albumelor lansate la inceputurile trupei.

Oricum ar fi, Dave Mustaine and Co. au oferit publicului piese si vechi si noi dar si un spectacol de lumini si efecte speciale foarte bine pus la punct.

Eu stiu doar ca am avut pielea de gaina de la inceput pana la sfarsit, impreuna cu flash-back-uri din liceu, cand piese precum “Symphony of Destruction” sau “A Tout Le Monde” nu lipseau de la petrecerile cu prietenii.

Pentru noi a fost a doua oara cand i-am vazut live, prima oara fiind la festivalul Download din Anglia, in 2012. Atunci, Dave Mustaine avea doar 9 luni de la operatia suferita la gat si s-a auzit mult mai prost decat de data asta. Stim deja ca Dave nu a fost niciodata un solist stralucit dar a compensat intotdeauna cu geniul care este la chitara. Si imi place ca este constient si sincer in legatura cu acest aspect: “Dupa operatie a fost mai greu sa cant. Mi-au zis ca asa o sa se intample. Si a chiar a fost mai greu sa cant, ceea ce e trist. Cantatul nu e punctul meu forte, fac tot posibilul, dar nu sunt un solist bun. Eu nu i-am crezut ca va deveni din ce in ce mai greu sa cant dupa operatie. Asa ca acum, cand ma duc pe scena, ma uit la public si nu ma gandesc ca deja unii ne-au vazut de 20 de ori, ci ca sunt unii care ne vad pentru prima data” (declara acesta in mai 2012).

De notat a fost ca inainte de inceperea concertului, Dave a avut o rugaminte speciala la adresa publicului, aceea de a nu fuma in fata scenei. Si ca un public civilizat dar mai ales fascinat de icon band-ul Megadeth, lumea s-a conformat.

Riffurile incredibile de chitara au adus in inimile rockerilor o infuzie de adrenalina, iar eu mi-am dat seama inca de la primul acord ca seara va fi una memorabila, cu metal de cea mai buna calitate.

Un moment trist a fost acela cand Dave i-a dedicat piesa “Tornado of Souls” lui Nick Menza, drummer-ul Megadeth in perioadele 1989-1998 si in 2004 si care a murit in luna mai a acestui an, in urma unui infarct, in timp ce se afla pe scena, alaturi de trupa OHM.

Personal m-am bucurat ca am stat destul de aproape de scena, reusind sa surprind emotia din ochii lui Mustaine in momentul in care toata lumea fredona “A Tout Le Monde”. De unde am stat eu s-a auzit impecabil dar din cate am inteles a fost lume care a plecat inainte de terminarea concertului tocmai din cauza acusticii de la Arene, care ar fi alterat din sound-ul pieselor.

La sfarsit, revin si spun: in ciuda micilor probleme de organizare (jetoane nerambursabile, acustica destul de proasta, o singura intrare-iesire), concertul a fost unul de tinut minte, o mica portie de hrana pentru suflet in mijlocul unei saptamani dintr-un an destul de dificil pana acum.

La final, dupa sfarsit, dorim sa multumim ROCK FM pentru invitatii! It rocked!

Setlist Megadeth 13 iulie 2016:

Prince of Darkness
Hangar 18
Tornado of Souls
Poisonous Shadows
She-Wolf
Wake up Dead
In my Darkest Hour
Trust
A Tout Le Monde
Post American World
Down Patrol
Poison Was the Cure
Conquer or Die
Fatal Illusion
Sweating Bullets
Dystopia
Symphony of Destruction
Rattlehead
Peace Sells